Din alta viata – jurnal de copil de Marius Albert Negut

Neatza. Ti se intampla si tie sa  amani  fara vreun motiv sa citesti o carte, dar asteptarea sa merite? Mie, da. Uneori ai nevoie de un imbold si de data aceasta este vorba de cartea Din alta viata – Jurnal de copil .

“Te provoc sa citesti” mi-a oferit o provocare: sa citesc o carte scrisa de un autor contemporan.

Gandul mi-a fugit imediat la cartea scrisa de Albert Marius Negut, “In alta viata  –  Jurnal de copil”, carte pe care o aveam de-o vreme in biblioteca. Multumesc, Ildi!

Despre un narator de exceptie, Marius Albert Negut

Inca nu stiu ce sa iti spun mai intai. Am tot auzit lucruri bune despre  autor, despre cartile lui. Ca scrie intr-un mare fel.  Nu stiu sa iti spun de ce am amanat sa citesc ceva. Inexplicabil. Oamenii isi exprima sentimente, au pareri si astfel tu, cititor, esti curios. Vrei sa afli daca si tie iti va placea la fel de mult o carte recomandata cu drag. Si am aflat. Dar stii ceva? E greu poate sa exprim tot ce am simtit, citindu-l pe Marius Albert Negut. Are un mod de a relata de departe, fascinant. Se foloseste in povestirile sale de regionalisme, are trimiteri catre proverbe, iar umorul in care nuanteaza faptele este un deliciu. Pe tot parcursul cartii m-am intors in copilaria mea.

Marius Albert Negut

Din alta viata – Jurnal de copil sau generatia cu “cheia la gat”

Din alta viata – Jurnal de copil,  povestiri fragmentate in mai multe capitole,  este o carte  care te poarta prin amintiri din copilarie, cu ochii mintii, cu ochi de copil.

Am fost uimita sa descopar ca autorul incropeste, prin trairile personajelor, radiografia unei generatii.  Generatia de dinainte de “90, inainte de Revolutie.

Ce este “Din alta viata – Jurnal de copil”?  Povestea anilor cu ratii la alimente,  a iernilor la sanius, a bucuriei de copil si a tristetii. Ani cu lipsuri. Cu goluri umplute.

 “Ce faci cand nu te joci? Citesti”.

Parca iti vine sa zici si tu, cel care s-a nascut dupa Revolutie, “ai trait o alta viata”!

Mi-a facut placere sa citesc aceasta carte, pe tot parcursul ei,  nota de umor a autorului  m-a binedispus, desi din spatele cuvintelor am simtit melancolia si totodata lipsurile unei intregi generatii.

Din alta viata – Jurnal de copil si aduceri aminte

Mi-am revazut copilaria cu ochii inchisi, m-am revazut cand am inceput sa fiu fascinata de citit,  cum pe mine m-a invatat bunicul.

Povestile nemuritoare, cartile lui Dumas si nu numai,  filmele “vremurilor”, cu sania  pe derdelus – frumusetile copilariei. 

Doar cartile care imi plac foarte tare ma fac sa intorc paginile si sa mai recitesc cateva randuri. Stii ce mi-a mai placut mult, dar mult?  Umorul, autoironia, degajarea, toate starile acestea de fapt in care imbraca scrierea.

“Nu te mai minti negand prezenta copilului din tine –  el exista si vrea sa se joace cu cei dimprejur. Poate crezi ca asta te face sa  arati slab, dar de fapt te umanizeaza”.

Daca ai citit cartea, imi poti lasa si impresia ta. Chiar sunt curioasa ce impact a avut Marius Albert Negut asupra ta. Scrie-mi, mai jos, in comentarii.

Cu drag, Nico. 🙂

A doua sansa de Kristin Hannah

A doua sansa
A doua sansa – Kristin Hannah

Neatza!

Mi-am facut cafeaua. Fara zahar si fara lapte cum imi place sa o consum, mi-am adus aminte ca trebuie sa iti scriu astazi despre o carte.  Nu are nici zahar si nici lapte in cantitati prea mari. Este vorba despre cartea A doua sansa de Kristin Hannah. A doua sansa este prima carte pe care am citit-o de la aceasta autoare.

Nota scurta despre autoare

Kristin Hannah s-a nascut la  25 septembrie 1960, in California. A luat premiul Goodreads Choice pentru cea mai bună carte de ficțiune istorica.

A doua sansa de Kristin Hannah

Cum spuneam, A doua sansa este prima carte scrisa de Kristin Hannah pe care am citit-o. Posibil sa crezi ca nu iti scriu mare lucru, ca nu iti induc vreo emotie care sa te faca sa o citesti. In general, fiind vorba despre carti de  dragoste, am tendinta sa  nu spun cine stie ce. Stii tu. Mai intalnesti siropuri de genul el si ea s-au cunoscut si s-au placut. Eh, A doua sansa nu este doar un roman de dragoste, este o poveste tulburatoare despre viata, despre temeri, dar si despre alegeri. Asa cum titlul vrea sa iti  spuna, autoarea iti aduce la cunostinta ca orice om merita o alta sansa in viata lui. 

Ce sa stii despre personajul Annie din A doua sansa de Kristin Hannah

Annie este pusa fata in fata cu decizia de a divorta a sotului ei. Iubesc alta femeie. Nu ma face sa repet. Deja pe fondul unei neincrederi in ea insasi, se prabuseste. Ii cere sotului sa se gandeasca la cei 24 ani de casnicie. Il implora sa nu divorteze imediat. Dupa zile in care si-a plans de mila, Annie se hotaraste sa plece in Mystic, locul unde s-a nascut.  Aici intalneste oameni care sufera mai mult decat ea. Se hotaraste sa se concentreze pe suferinta lor. Sa ii ajute, convinsa de faptul ca viata i-a dat o sansa sa isi uite propria durere. 

Cum am vazut-o eu pe Annie

In acest punct al desfasurarii vietii protagonistei, eu nu am placut-o deloc. Cu stima de sine scazuta deja, ea mai pune o caramida in zidul prabusirii eului sau.

Ce sa stii despre personajul Blake din A doua sansa de Kristin Hannah

Blake e barbatul  de peste 40 de ani care crede ca totul i se cuvine. Se indragosteste de o femeie care are jumatate din varsta lui si isi doreste sa puna capat  casniciei cat mai repede. 

 Cum l-am vazut eu pe Blake 

Aroganta lui m-a iritat. Insa pe tot parcursul cartii au fost  momente  cand l-am placut. Concentrat pe viata si nevoile lui, nici in relatia cu fiica lor adolescenta nu se descurca prea bine.

Ce sa stii despre Nick  si Izzy

Nick, fostul ei coleg, tatal lui Izzy este cel care sufera   de cand si-a pierdut sotia. Derutat, fara un sprijin si fara  a gasi puterea sa lupte impreuna cu fiica lui, o intalneste dupa atatia ani pe fosta lui colega,   una dintre fetele de care fusese indragostit. Izzy este stapanita de o depresie puternica in urma mortii mamei sale.  Cu traume si fara sprijinul tatalui sau, o cunoaste  pe   cea care va avea grija de ea.

Despre intelegere si sentimente

Annie este liantul acestei familii. Ajutand va fi la randul ei ajutata. In aceasta parte a cartii, am admirat-o  pe  femeia asta  puternica, altruista, plina de rabdare. Pe femeia asta care isi aduna bucatelele de inima, dar voia sa reconstruiasca viata acestei familii. Am inteles ca o ajuta sa se concentreze pe altceva si nu pe tristetea ce pusese stapanire pe ea.  Am inteles si cand a lasat garda jos fara sa fie constienta de asta. Avea  nevoie de iubire. Inca mai credea  in sansa. Sunt sigura ca si tu vei intelege .

Eh, dupa ce am citit trei sferturi din carte, am vrut sa o abandonez. Eram acolo, prinsa de viata ei, cand boom, Annie se lasa din nou pe ea insasi undeva in spate, pentru a fi bine altcuiva. Isi inchide din nou sentimentele, dorintele si isi ascunde chiar si nefericirea acestei decizii. 

Nu, nu am abandonat-o. Am reusit sa  termin de citit.

Concluzia finala

O alta sansa poate fi o banala poveste de dragoste, dar poate fi un  tulburator parcurs de viata. Obstacole, pierderi, iubire, renuntare si sanse. Ce mi-a placut in mod deosebit este ca titlul mi-a oferit o surpriza. A doua sansa nu este doar a unuia. 

M-a prins. Daca ai citit-o si tu, mi-ar placea sa imi spui parerea ta.

Cu drag, Nico.

Madame Bovary – Gustave Flaubert

Astazi, in timp ce imi savuram cafeaua, memoram cartile citite in ultimii ani si gandurile mele de-a valma s-au indreptat catre Emma Bovary. Astfel, m-am gandit sa iti scriu despre aceasta capodopera a literaturii universale. Am citit Madame Bovary de Gustave Flaubert in anii adolescentei si datorita unei ocazii, o activitate numita provocarea lunii initiata intr-un grup de carti, am recitit-o anul trecut.
Stii ca perceptiile noastre se schimba cu trecerea anilor. Se intampla in viata de zi cu zi indiferent de natura situatiilor. S-a schimbat indubitabil si modul in care am perceput-o in
adolescenta, desi daca dau reimprospatare memoriei, ramasesem si atunci cu unele intrebari.

Cand m-am hotarat sa scriu aceste articole, am plecat de la ideea ca vreau ca tu sa citesti
gandurile mele despre cartile citite, emotiile care ma consuma, perceptiile trecute prin filtrul propriu. Asa ca, din pacate sau din fericire pentru tine nici azi nu vei citi un rezumat detaliat al cartii.
Daca as intui ce ai crede citind ce am scris pana acum, mi-ai spune sa las vorbele goale si sa trec la esenta. Asa ca iata parerea mea despre Emma, protagonista acestui roman.

Cine este Madame Bovary?

Flaubert descrie viata unei femei care pare stapanita mai mult de lumea imaginara decat de cea reala, intr-o maniera ironica a perioadei.

Emma Bovary este un personaj complex. Casatorita cu un barbat despre care crede ca nu o implineste, traieste condusa de iluzii generate de romanele de dragoste. Viata in provincie si normele de conduita ale societatii au fost situatii pe care a ales sa le sacrifice pentru implinirea ei sufleteasca, aceea de a trai o iubire ca in carti.

Iubirea, trebuia să vină pe neașteptate, cu tunete și fulgere – uragan din cer care se prăbușește peste viaţă, o schimbă total, smulge voinţele precum frunzele și târăște cu el în furtună inima.

Dar dacă ar exista undeva o fiinţă puternică și frumoasă, un temperament curajos, exaltat și rafinat în același timp, un suflet de poet cu chip angelic, liră cu strune de bronz care să ridice la cer epitalamuri elegiace, de ce, dintr-o întâmplare, n-ar întâlni-o chiar ea?

Sentimentul asta considerat atat de pur, iubirea, i-a transformat viata intr-un sir de nelinisti. As putea spune ca granita dintre iluzii si realitate pe care ea a trecut-o i-a schimbat viata intr-o confuzie facand-o sa caute generatorul de emotie.

De altfel nimic nu merita chinul căutării; totul era minciună! Fiecare zâmbet ascundea un căscat de plictiseală, fiecare bucurie un blestem, orice plăcere avea dezgustul ei și cele mai dulci săruturi nu lăsau pe buze decât o neîmplinită poftă a unei voluptăţi mai mari.

Ce am simtit cand am citit Madame Bovary?

Marturisesc ca am avut sentimente contradictorii si am ramas cu hotararea ferma de a nu ma erija in judecatorul ei. Pentru ca… nu-i asa? Fiecare are adevarul lui, principiile lui. Modul in care a ales sa isi traiasca viata este un aspect care pe mine ma contrariaza. Tot eu vin insa sa spun ca, desi surprinsa, am trait un soi de admiratie pentru acest personaj. Admiratie pentru lupta cu ea insasi pe care a dus-o. Intelegere pentru dorinta ei de a trai implinirea sufleteasca. 

Destinul lui Madame Bovary a fost o dovada de curaj prin prisma faptului ca nu s-a lasat la mana lui , ci a fortat prin dorinta de a trai cum vrea, cautand sa transforme iluziile in realitatea unei mari iubiri?

Decizia pe care a luat-o a fost conforma cu trairile ei? A fost un gest condus de lasitate?
Referindu-ma la hotarerea care marcheaza sfarsitul vietii ei, marturisesc ca am fost revoltata.
Revolta din tristete.

Nota scurta despre Gustave Flaubert

Gustave Flaubert, nascut la 12 decembrie 1821 si decedat la 8 mai 1880 a fost un romancier francez.
In 1856 – 1857 dupa publicarea acestui roman a fost judecat pentru ofense aduse moralei publice si achitat. Fapt care, i-a adus faima in cele din urma.

Inchei cu un gand. Suntem stapaniti de emotii, ne dorim pentru altii lucruri bune, viata implinita, dar nu putem sa le trasam destinul.

Tu ce parere ai despre Madame Bovary? De ce emotii te-ai lasat coplesit? Mi-ar placea sa scrii cateva randuri despre parerea ta, iar daca ti-a placut ce am scris, poti da share si prietenilor tai.

Cu drag,
Nico