Gânduri dintr-o seară de vară – despre scris și emoții
Sunt Nico și azi vin către tine cu un articol despre gânduri care curg, ridică întrebări ori nasc povești. Cugetări care înalță ziduri sau le dărâmă. Construiesc castele.
Într-un univers al cărților, unde ne conectăm cu diferite expuneri care conturează personaje dintre cele mai complexe, în fiecare dintre noi se naște un spirit de scriitor. E mai tăcut, mai ascuns sau poate nu se face simțit.
Gândul ia forma scrisului ca și cum penița se grăbește să scrijelească pe hârtie o paletă de cuvinte. Cuvinte cu greutate, încărcate de emoții și culori. Cuvinte care schimbă minți, învăluie suflete, deschid orizonturi. Fie că e vorba despre scriere creativă sau limpezirea ideilor, tu ai nevoie să îți așterni cuvintele?
Dacă ai construi un personaj dintr-o carte…
Era o seară de vară și stăteam în balcon, în speranța că mă încarc cu liniștea care se lăsa peste un oraș adormit. Fusese o zi dintre acelea în care rutina mai făcuse o bifă în calendar. Cerul era senin și luna se ridicase semeț peste oraș, precum o regină a ținuturilor. Lumina ei, accentuată într-un semicerc, crea o frumusețe unică pe cupola cerului.
Semnalul sonor al telefonului m-a avertizat că am primit un mesaj. Era un e-mail de la Valentina, o prietenă de-ale mele. Am deschis documentul și am citit o bucată de poveste încărcată de emoție. Aș fi dorit să citesc o continuare, i-am și spus:
„Să mai scrii, vreau să am inboxul plin de textele tale.”
Are talentul de a folosi cuvintele ca instrumente de creativitate care emit vibrații. Mi-am dorit să împart cu tine emoția transmisă de fragmentul scris de Valentina.
Gânduri, o agendă, o stare
Am pus dispozitivul pe pervazul geamului și mi-am aruncat privirea spre măsuța mică, ovală, din fața mea. Obișnuiesc să las acolo o agendă cu copertă de piele, de culoarea cireșelor, și un pix personalizat – de fapt, țin câte un carnețel în diferite locuri prin casă.
Cu un gest reflex am luat agenda de pe masă și am deschis-o. Am apucat instrumentul de scris și am rămas câteva secunde cu ochii pironiți la el.
Vântul începuse să adie ușor. Am tras adânc aer în piept și mi-am umplut plămânii cu mirosul trandafirilor din grădina aflată în fața terasei.
Am început să pictez cuvinte… într-o seară de vară.
„Și dacă ai crea un personaj dintr-o carte?”
Mali – A doua viață… în fereastră
(text scris de Valentina)
Plouă cu găleata și n-am aer. Mă sufoc la fereastră. O închid, o deschid. Îmi ard obrajii. Sorb cu sete un ceai aromat din cana cumpărată în ajun și mă rog să-mi revin din starea de uimire, furie și deznădejde. Am închis ochii, am zvâcnit ușor din trupul istovit. M-am rugat. Mi-a ieșit. M-apuc de scris din nou. M-așez domol pe pat și șoptesc alene unei tablete care transformă gândul meu în text.
Prima propoziție: „Am renăscut.”
Nici măcar eu nu cred în puterea ei. Prima propoziție e cea mai grea, se spune. Spune cine? Experții, erudiții, literații, influencerii, profesorii, cititorii? Ei ce spun? Ei?
Triază, discern, caută, vorbesc, discută, ignoră, aruncă la gunoi, uită. Da, exact. Uită. Sau poate că nu. Măcar unul dacă citește și sunt mulțumită. Acum. Aici. Mâine voi plânge iar, dar nu. Nu e voie! Nu mai este permis! Nu e cazul! Nu e necesar!
Habar n-am unde va duce asta și câți nervi sau energie îmi va lua să aștern o viață pe hârtie. O viață întreagă, că doar n-a trecut. Mai scriu și mâine, și poimâine, și răspoimâine. Ar fi bine să-i dau drumul, cât încă e cald… afară! E vară și mă sufoc!
În gânduri și stări
(text scris de Valentina)
De gânduri și de stări. De emoții și idei. De toate și de tot. Mă întrebam deunăzi dacă pot descrie cu precizie milimetrică fiecare milimetru pătrat de carne care zvâgnește și torturează, care doare și apasă și pe care trebuie să-l car cu mine pretutindeni.
Dar eu îl fac puternic. Eu îi dau o forță. Eu îl fac să doară, să pulseze, să sufoce, să tortureze, să mă macine și să mă distrugă. Masochism curat. Let it go!
Așa că… nu mai descriu nimic. Doar povestesc, fără noimă.
Poate că și tu ai o poveste de spus
Îți spuneam la început despre gânduri care nasc povești scrise sau nescrise. Sau revelații din citatele din cărți – găsești despre asta aici.
Ai o pasiune înăbușită pentru scris? Dacă ai uitat-o, rătăcită ca pe ultima carte peste care s-au așezat alte zeci, sute de titluri, poate că acest articol e pentru tine.
Poți să ridici capacul de la oala cu presiune. Să te redescoperi. Un gând, o idee, o stare – așternute pe o coală albă care te așteaptă.
Și dacă ți-a rămas în minte un gând, un rând, o emoție sau o idee din acest text, lasă-mi un comentariu mai jos. M-aș bucura să știu că ai fost aici.
Cu drag,
Nico
Până data viitoare!
One Comment