Liceul 13 de Radu Octavian

Nu incerca sa faci totul singur. Chiar daca esti capabil si inteligent, nu uita ca si alti oameni au contribuit la cine esti. Cu cat te bazezi mai mult pe tine, cu atat esti mai orb la un lucru extrem de important – oricat de puternic esti, nu-ti duce luptele singur, pentru ca, daca o faci, cu siguranta vei pierde„.

Neatza. Astazi iti scriu despre o carte cu un subiect destul de ravasitor, un subiect  care nu este strain societatii de azi.  Fac o scurta paranteza sa iti marturisesc ca inainte sa ma apuc sa citesc Liceul 13, am avut unele retineri. Citisem Nouasprezece minute, o carte tot despre bullying, despre care am scris aici, pe care am pus-o in topul preferintelor mele pentru cat de bine e scrisa.  Iti spuneam de retineri. M-am gandit ca ma autosabotez comparand si nu reusesc sa citesc Liceul 13. Eh, nu s-a intamplat.  Si bine ca nu s-a intamplat ca sa iti spun si tie despre  Liceul 13.

Despre Liceul 13 de Radu Octavian

Radu Octavian abordeaza  un subiect precum bullyingul, intr-o maniera originala, inedita. Autorul creeaza o poveste cu o incarcatura emotionala combinand elemente de paranormal cu impactul pe care il are acest fenomen asupra protagonistilor si nu numai.

Scenele  horror descrise in detaliu sunt completate de  constientizari comportamentale ale unor adolescenti prinsi parca de bratele unei caracatite.

Teribilismul, imaturitatea, hartuirea duc la consecinte tragice.

Liceul 13 isi pune cititorii in pozitii perceptuale prin profunzimea dialogurilor interioare.  Ai crede ca fenomenul in jurul caruia creeaza autorul povestea are doua fatete: agresorii si victima? Este mai mult decat atat. Tema nu este una usor de digerat, dar prin tragicul situatiilor ofera introspectie.

La fel ca tine, si eu vreau sa transmit un mesaj. Vreau… sa-mi asum durerea asta. Adu-ti aminte de cartea de la mine. Daca iti asumi dragostea de sine si de ceilalti, lumea asta va deveni un loc mai bun. Asta e calea eroului. Lumea asta pe care o urasti tu are nevoie de oameni care sa-si asume durerea, prin empatie si determinare. Stau aici pentru ca stiu ca si pe tine te doare. Este in regula… poti sa imparti cu mine„.

Despre dialoguri interioare si introspectii

Iti marturisesc ca nu mi-a fost usor sa citesc aceasta carte, date fiind detaliile horror, dar am terminat-o in cateva ore pentru ca „m-a prins”. 

Si acum, daca ti-ar trece prin minte intrebarea „cum de te-a prins/ti-a placut cartea daca nu ti-a fost usor sa citesti anumite detalii horror”, ar fi firesc. Ti-as raspunde pentru ca am fost fascinata de felul cum a fost construita povestea. O scriere de la prima fila pana la alta care nu avea cum sa nu ma captiveze. Metafore, introspectii, personaje complexe, nu a lipsit nimic  

Abilitatea cu care construieste dialogurile interioare este impresionanta. Ti-ai spus vreodata „citesc printre randuri/ inteleg, stiu, simt dincolo de cuvinte?” Inspre acolo te trimite autorul.

Am incercat sa gandesc lateral, sa ma vad din exterior, ca un fel de actor intr-o scena. Poate m-ar fi ajutat sa vad mai bine, sa iau decizii mai bune.

E prima mea intalnire cu scrierea lui si, cu siguranta, nu ultima. Daca si tie ti-a placut cartea,  poti lasa parerea ta intr-un comentariu. Daca nu ai citit-o, poti gasi cartea la editura StoryCraft Publishing chiar aici.

Pana data viitoare, cu drag,

Nico

Revolta Akienilor de Daniel Zărnescu

Neatza. Azi iti scriu despre cartea Revolta Akienilor de Daniel Zarnescu, carte scrisa de autor roman contemporan,  pe care, cu drag, iti recomand sa o citesti, asa cum ti-am zis de Din alta viataJurnal de copil despre care gasesti scris aici. Trebuie neaparat sa iti spun cat de tare m-a pacalit titlul cartii.

Aseara, inainte sa deschid cartea, m-am asezat confortabil si ma pregateam sa citesc… ce crezi? Un roman istoric? Un SF?  Am avut o surpriza de proportii. Dupa zece pagini citite gandul meu era insistent „e doar o introducere altfel”. Eh, dupa alte cateva file intoarse am intrat intr-o stare de satisfactie imediata.

Un copil de 11 ani vrea sa devina scriitor. Autorul, in 166 de pagini, mi-a oferit o creatie originala. Prinsa intre realitate si magie, inocenta si filozofie, umor si seriozitate, am parcurs o calatorie fascinanta in taramul meditatiei.

Despre Revolta Akienilor sau prietenii imaginari?

Mai tii minte cum se numea prietenul tau imaginar din copilarie? Eu nu mai tin minte, dar sigur aveam unul. 😁

Eroul din Revolta Akienilor era insotit de un trib intreg.  Luptele akienilor de care pe care, pentru suprematie, competitiile bine-rau au marcat trecerea  dinspre copilarie spre adolescenta in drumul lui spre evolutia literara.

Iar tu, citind cartea, vei fi constient de faptul ca si akienii tai s-au luptat candva sau inca se mai lupta.

„Durerea nefacerii insa este mult mai groaznica decat durerea fizica. În primul rand nu ai niciun cui pe care sa il scoti din corp, ca sa faci sa dispara sursa durerii. Bine, ai putea sa renunti sa mai faci, dar stii bine că iti vei aduce aminte toată viata cat de ratat esti. Cine vrea sa uite nefacerea? Ori faci, ori te chinui în nefacere pana faci, ori uiti că vrei să faci. Dar uitarea este o optiune pentru mediocri și ignoranti.”

Auzi, crezi ca o sa ajung vreodata scriitor?  –  Revolta Akienilor

Uite asa se revolta akienii. Se lupta, se saboteaza, se provoaca unii pe altii. Si dintr-un conflict iese sigur un castigator.

Ti-am mai spus ca sunt fascinata de ideea originala care a stat la baza cartii autorului? Si ce daca. Repet. 😁 Atat de mult mi-a placut. Cred ca a ales titlul stiind ca va surprinde. Proiectiile sale, din spatele povestii de copil, au ajuns la mine, probabil asa cum si-a dorit, si m-au trecut dintr-o transa in alta.

Alte detalii interesante in aceasta carte  pe care le-am apreciat sunt elementele antagonice, expresii care mustesc de umor, metafore ce te provoaca sa vizualizezi scenele si altele. Aproape ca ti-as spune mai multe, dar care ar mai fi placerea ta sa descoperi tu insuti citind?

Revolta Akienilor, prin ochii mei, –  o imbinare de fantezie cu realitate  intr-un conflict al inimii.

Este prima carte scrisa de Daniel Zarnescu pe care am citit-o si  am terminat-o cu gandul ca mi-ar placea sa vad o ecranizare dupa ea. Urmatoarea, sub semnatura lui, pe care mi-am propus sa o citesc este Intersectii pe care o gasesti pe Editura StoryCraft Publishing.

Tu ai citit cartea? Daca da, spune-mi cum ti-a placut.  In dialogurile tale interioare e stare de calm mereu? 😁 Recunosc, la mine se mai intampla furtuni.

Abia astept sa imi impartasesti parerea ta.

Pana data viitoare, cu drag.

Nico

Despre scriitori care imi plac

Buna. Imi beau cafeaua si ma gandesc sa  iti scriu despre scriitori care imi plac.  Nu fac un top al preferintelor mele si nici nu voi scrie despre toti scriitorii cu care am facut cunostinta si care mi-au lasat  mostenire cate ceva, pentru ca sunt foarte multi, dar iti las mai jos randuri despre cativa dintre ei.

Dostoievski, un titan al literaturii

M-am intalnit cu Dostoievski  prima data in adolescenta. Cred ca  prima carte scrisa de el pe care am citit-o a fost  Crima si pedeapsa, au urmat apoi toate creatiile lui cele mai cunoscute.  Prima intalnire cu el a fost memorabila, devastatoare  si am vrut sa stiu mai multe despre viata scriitorului. Imprumutam de la biblioteca  alte carti despre viata lui si citeam cu nesat.  Citindu-i apoi urmatorul  roman si  urmatorul si urmatorul,  ii intelegeam mult mai bine scrierile.  Un om care a suferit putea sa scrie atat de bine.

Despre viata lui Dostoievski

Framantat de probleme in viata personala  se transforma usor   in „omul care dadea roluri”. 
Dostoievski citea foarte mult.   Nu stiu daca cel mai mult, dar il citea pe Balzac  pe care il idolatriza.
Apanajul scrierilor lui e dat tocmai de propriile trairi, astfel a reusit sa puna in scena in romanele sale, actori de mare clasa.
Orgolios, mandru de el poate la limita infatuarii,  Feodor a crezut in frumusetea lumii, in salvarea ei datorita acestui aspect.

Intalnirea mea cu Dostoievski, cel la care ma gandesc mereu cand vine vorba despre scriitori care imi plac

Pentru mine, reprezinta  unul dintre cei mai mari ganditori ai lumii. Scrierile lui sunt fascinante, profunde.  In fiecare carte a sa,  personajele au viata, debordeaza de subtilitati  psihologice  si  incearca lupta dintre bine si rau
L-am reintalnit  la anii maturitatii,  am recitit  „Crima si pedeapsa” sa aflu cum „se vede”. Se vede  mai  mult  pentru ca eu caut mai mult.  Substraturi, empatie, conexiune. Despre carte citesti aici.
As scrie o zi intreaga despre acest titan al literaturii.  Stii  ca a facut   cativa ani de detentie?  Paradoxal, acolo si-a gasit spiritualitatea.

Pentru mine, ramane nemuritor prin operele sale.

Guillaume Musso

Guillaume Musso este  un romancier francez pe care il citesc cu nesat.  Este unul dintre acei scriitori pe care ii admir.
Nu mai stiu daca „Fata de hartie” este prima carte pe care am citit-o, dar m-am gasit intrigata si fascinata de stilul sau. Avida sa cunosc mai multe  despre el am aflat lucruri care m-au naucit si m-au facut sa  ii caut cartile. Are 19 romane scrise. Cel din 2004 a fost romanul cu cele mai vandute exemplare. Voi reveni asupra acestuia.

Despre scriitori care imi plac  – despre Musso

48 de ani va implini Musso anul acesta si este scriitorul cu cele mai vandute carti in Franta.
La varsta de 10 ani citeste „La rascruce de vanturi” si este cartea care ii aduce  curiozitatea si iubirea pentru citit, dar ii faureste si visul de a scrie.  Isi petrecea timpul in biblioteca unde mama sa lucra ca bibliotecara.
La 19 ani, indragostit de America,  locuieste cateva luni la New York unde lucreaza ca vanzator de inghetata. Dupa intoarcerea din Statele Unite a lucrat cativa ani ca profesor de stiinte economice.

Despre putin din viata lui Guillaume Musso

Musso a avut un grav accident de masina care i-a schimbat viziunea asupra vietii.  Atunci intelege ca viata ar putea fi mai scurta decat si-ar fi imaginat si ca  intamplarea  ar fi putut fi considerata  sansa la  schimbare pe plan emotional.  Mentalitatea lui trece pragul unor ganduri profunde si naste multe intrebari care se vor regasi si in romanele sale. Pus in fata constientizarii, el marturiseste ca intr-o jumatatea de secunda moartea l-a infruntat. Este punctul din care traiectoria vietii sale se schimba.
In 2004  apare romanul „Si dupa„, creat din intelegerea propriei tragedii.  Are un succes fabulos.

De ce il admir pe Guillaume Musso

Eu am aprofundat despre acest moment nefast din viata autorului si mi-am dat seama, nu cu surpriza, ca franturi din ce a trait, din ce a simtit, se regasesc in unele  carti ale sale. Il admir. Admir puterea, pasiunea, certitudinile si incertitudinile lui. Respectul sau fata de cititori este o alta doza de emotie pe care mi-o ofera.

In cel mai recent interviu al sau spune ca este mandru de faptul ca oamenii ii citesc cartile si ca „o carte incepe sa fiinteze in momentul in care este citita”.
Scriitorul marturiseste ca munceste 10 ore pe zi. Isi duce dimineata fiul la scoala si se intoarce in atelierul sau pentru a munci.
„In timp ce scriu nu ma gandesc ca voi fi citit de 500 000, ci dimpotriva incerc sa intru constant in starea de spirit pe care o aveam cand am scris primul roman”. Sursa youtube.

Stii ce este fascinant? Emotia pe care ti-o transmite tie, cititor, stiind  ca si el se lasa surprins de personaje atunci cand le creeaza.

„Fiecare dintre noi are o anumita complexitate. Ne atrag lucrurile contrare, suntem tulburati”.

Cartile lui Guillaume Musso mustesc de suspans si pasiune. Personal, admir  munca depusa pentru aparitia a cate unei carti pe an sub semnatura lui.
Cea mai recenta carte a lui tradusa la noi este „Viata este un roman” si astept cu nerabdarea si traducerea ultimei lui carti, aparuta in Franta in 2021 – L’inconnu de la Seine.

Charlotte Bronte

Cand m-am gandit sa scriu cateva randuri despre scriitori care imi plac, nu am putut sa nu o mentionez pe Charlotte Bronte.  Romanciera engleza s-a nascut la 21 aprilie 1816 in Thornton, Regatul Unit. A fost sora cea mare a scriitoarelor Emily si Anne Bronte.
La debutul sau, Charlotte folosea numele Currer Bell.
Jane Eyre este unul dintre cele mai cunoscute romane din literatura universala.

Despre scriitori care imi plac – viata scriitoarei Charlotte Bronte

Marcata de ideea ca avea o infatisare simpla si-a dorit sa se simta diferita in universul cuvintelor. Cu toate acestea, crezand ca scrierile ei vor fi refuzate, foarte mult timp le-a tinut ascunse.

Crescuta intr-o familie greu incercata de tragedii, Charlotte Bronte devine un nume foarte cunoscut in literatura acelei epoci. Se casatoreste la varsta de 37 ani si se stinge din viata, imbolnavindu-se de tuberculoaza aproximativ un an mai tarziu fiind insarcinata.

„Este inutil să spui că fiinţele omeneşti ar trebui să se mulţumească doar cu linişte; ele au nevoie de acţiune şi dacă nu o pot găsi, o creează”.

Ai citit lucruri pe care nu le stiai si ti s-au parut interesante? Poti sa trimiti acest articol si prietenilor tai. De asemenea, mi-ar placea sa imi impartasesti ce scriitori iti plac tie.

Cu drag,

Nico

Mastile fricii de Camelia Cavadia

Neatza. Nico sunt, si azi iti scriu despre Mastile fricii scrisa de Camelia Cavadia. Am primit o provocare sa citesc aceasta carte. Daca as fi stiut dinainte cat este de devastatoare poate as fi stat pe ganduri daca sa aleg alt moment pentru a o citi, desi prietena care m-a provocat, mi-a spus „este o carte destul de ravasitoare, dar stiu ca nu te intimideaza”.  Acesta a fost primul gand dupa ce am terminat de citit.  Ma  bucur insa, ca am facut cunostinta cu acest roman psihologic extraordinar.

Chiar in acest moment imi aduc aminte despre o alta carte cu impact emotional pe care am citit-o.  La fel, fricile necontrolate, traumele frang destine si in Nouasprezece minuteCitesti aici despre ea.

Despre ce este Mastile fricii?

Despre neputinta,  tristete, incercari si din nou …neputinta. Despre alegeri.
Unde e speranta?! In credinta ca exista forta interioara?
S-au derulat in fata ochilor  niste destine greu incercate. Frici, violenta,  traume, complexe, dorinta de a iesi la suprafata din negura unui trecut…si din nou neputinta.

Iar incercari. Si capitulare. O alta alegere.

Mastile fricii este si despre confruntarea adevarului. Despre ciocnirea prezentului cu trecutul si despre cine pe cine domina.
Elementele care contureaza acest roman psihologic sunt, pe de o parte,  abuzurile  fizice si emotionale si , pe de alta parte,  fricile ascunse si incatusate.

Despre trauma si masti

Trauma, cred,  e cea mai urata boala a sufletului.  Si daca nu stii ce sa faci cu ea, nu stii de unde sa o apuci, de  unde continui, nu stii  unde sfarsesti.  In Mastile fricii, autoarea evidentiaza foarte bine acest aspect printr-un scris care curge, care ti se imprima in suflet. Si la subiect.
Nu exista in cartea asta sa cauti vinovati, sa gasesti vinovati,  sa te intrebi „ce ar fi fost daca”? Stim ca frica este un mecanism de aparare.
Cand crezi ca nimeni nu te poate ajuta scoti mastile una cate una.  Dar cat de mult s-ar schimba cursul unui drum daca ai crede ca cineva te poate ajuta?
Fiecare masca din aceeasi frica a fost totusi diferita aici. Masca Emei diferita de cea a lui David.  Masca lui David alta decat a Sofiei. Sau sa spun ca mecanismele de aparare au fost diferite? Da. Mai bine spun asa.

Ca observator la toate framantarile lor,  stiind ca fiecare ar vrea sa isi lase durerea in spate ca sa il ajute pe celalalt,  am crezut in „toti pentru unul si unul pentru toti”.

Dragostea ar trebui sa vindece,  nu? Binele sa invinga raul. Ar trebui. Si Victor atat a putut. Atat au putut si George si Lucia . De ce? Pentru ca fiecare isi croieste propriul destin, traieste propria viata.
O copilarie violenta si o maturizare cu trecut in prezent, atat de trista.  Cu incercari. De cate ori am repetat? Nu conteaza…

Citate din Mastile fricii care m-au ravasit

Extrag doar putin din ce m-a impresionat extrem.

„Ma strang peretii” …

„Oricat de insuportabil ar fi, uneori adevarul este singurul care mai poate da vietii un sens. Absenta lui arunca o lumina falsa chiar si asupra lucrurilor care au fost candva adevarate”.

Ema spune ca „certitudinile sunt pentru prosti”.

„Cea mai comuna forma a disperarii este sa nu fii cine esti cu adevarat”.

„Am sufletul greu ca de plumb. Il tarasc dupa mine ca pe-un picior beteag”.

Nota scurta despre autoare

Camelia  Cavadia a debutat in literatura cu romanul Vina, despre care spune ca i-a adus emotia primilor cititori.  Scrierile ei au o puternica incarcatura emotionala.

Sufletul lumii, cartea publicata la editura Trei sub semnatura autoarei, este urmatoarea pe care sunt nerabdatoare sa o citesc. Titlul este disponibil cu precomanda. Livrarea se va face incepand cu data de 7 februarie 2022.

Daca ai citit cartea, sunt curioasa sa aflu ce impresie ti-a facut. Imi poti lasa un comentariu si te rog sa distribui daca ti-au placut gandurile mele despre Mastile Fricii.


Cu drag, Nico

Carti despre Holocaust care vor lasa urme in sufletul tau

Buna! Sunt Bianca si as vrea ca astazi sa iti scriu despre un subiect mai dureros. Insa, are legatura tot cu cartile, dar de data aceasta este vorba despre carti despre Holocaust.

Este destul de usor sa crezi ca Holocaustul este pur si simplu o relicva a trecutului. Sau sa crezi ca Holocaust apartine numai manualelor de istorie sau expunerilor muzeelor. Cu toate acestea, devastarea si distrugerea pe care le-a provocat, traiesc si astazi, de aceea este atat de important sa iti amintesti. Si o poti face cu ajutorul cartilor scrise despre Holocaust.

Despre Holocaust

Am hotarat sa scriu despre acest subiect deoarece ieri, pe 27 ianuarie s-a sarbatorit Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului. Aceasta a fost desemnată de Rezoluția privind comemorarea Holocaustului a Adunării Generale a ONU, din anul 2005. La 27 ianuarie 1945, Armata Roșie a eliberat lagărul de concentrare și de exterminare Auschwitz-Birkenau.

Desigur, probabil stii deja ce a fost Holocaustul – genocidul comis de nazisti in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in care sase milioane de evrei au fost ucisi. Cu toate acestea, nu vei sti neaparat nenumaratele povesti din spatele acestor numere si povestile a milioane de oameni care au reusit sa supravietuiasca. Este greu sa gasesti un evreu care traieste astazi si care sa nu aiba propria poveste de spus. Adesea, este o poveste de noroc ca arborele lor genealogic inca mai exista. Pentru multi supravietuitori din a doua sau a treia generatie, trauma traieste in inimile lor.

Prin carti iti amintesti de Holocaust

Deci, desi Holocaustul este istorie, nu este chiar atat de indepartat. De fapt, unii supravietuitori sunt inca in viata pentru a-si spune povestea. Memorialisti, precum Dr Edith Eger, inca isi pot aminti ororile cu o claritate arzatoare. Si odata cu cresterea valului de antisemitism si fascism in intreaga lume, este mai pertinent ca niciodata sa iti amintesti de cei carora le-au fost furate vietile (atat fizic, cat si psihic). Si asta pentru a te asigura ca o astfel de ura nu va mai patrunde niciodata atat de adanc in societate.

Consider ca cel mai bun mod de a-ti aminti despre Holocaust este sa te scufunzi in povestile oamenilor care au fost acolo. Oameni cu sperante si vise, anxietati si nesigurante, umor si rezistenta; oameni care au iubit, au fost iubiti si sunt inca iubiti de cei care traiesc astazi. Citeste mai departe despre alegerea mea dintre cele mai bune carti pentru a afla despre Holocaust. Bineinteles ca nu este nevoie sa te limitezi la acest numar. Acest subiect este vast dezbatut in carti, asa ca esti liber sa alegi pe cea care te atrage. Eu vin doar cu cateva exemple.

Mai este oare acesta un om de Primo Levi

In 1947, chimistul italian Primo Levi a publicat una dintre cele mai cunoscute carti despre supravietuitorii Holocaustului din toate timpurile. El relateaza despre supravietuirea unui an in lagarul de concentrare de la Auschwitz. Din mintea logica a unui om de stiinta vine o istorie a evenimentelor imposibil de inteles ale Holocaustului. Deborah E. Lipstadt, autoare si profesor de studii asupra Holocaustului a fost nominalizata de presedintele Biden drept trimis special al SUA pentru monitorizarea si combaterea antisemitismului.

Aceasta spune ca este greu sa alegi doar cateva carti grozave despre Holocaust „cand exista atat de multe carti puternice”, dar ea recomanda cartea lui Primo Levi, numind-o „un memoriu puternic”.

Alegerea de Edith Eger

Edie, nascuta in Ungaria, era la fel ca orice alta adolescenta – visa sa fie balerina si era indragostita de primul ei iubit. Pana cand, la varsta de saisprezece ani, a fost trimisa la Auschwitz. Acolo si-a privit mama intrand in camerele de gazare si a fost fortata sa danseze pentru celebrul doctor nazist Josef Mengele. Edie a devenit un psiholog clinician apreciat, iar aceasta este povestea ei incredibila despre rezistenta si vindecare.

Cartea scrisa de Edith Eger adopta o abordare diferita a traumei decat alte carti despre Holocaust. Memoriile din 2017 ale lui Edith Eva Eger abordeaza lupta ei pentru supravietuire la Auschwitz si, ani mai tarziu, vindecarea ei de trauma pe care a indurat-o. Simonne Beckeld Hirschhorn, director de program al Club Nissim, un program de zi recreativ pentru supravietuitorii Holocaustului, spune ca a fost impresionata de capacitatea lui Eger de a face alegeri in viata si de a veni cu un tratament diferit pentru tulburarea de stres post-traumatic. Hirschhorn, care isi petrece aproape fiecare zi cu supravietuitorii Holocaustului, spune ca aceasta carte ramane cu ea si o inspira zilnic.

Omul in cautarea sensului vietii de Viktor E Frankl

Un psihiatru vienez proeminent inainte de razboi, Viktor Frankl a putut observa modul in care el si altii din Auschwitz au facut fata (sau nu) experientei. A ajuns sa creada ca dorinta cea mai profunda a oamenilor este sa caute sens si scop. Aceasta carte remarcabila (care s-a vandut in 16 milioane de exemplare) transcende timpul si locul ei; este o explorare a ceea ce inseamna cu adevarat sa traiesti.

Memoriile lui Viktor E. Frankl sunt despre experientele sale in lagarele naziste ale mortii — inclusiv la Auschwitz. Din 1942 pana in 1945 descrie incercarile sale de a-si pastra umanitatea si de a-si gasi speranta, chiar si in cele mai ingrozitoare momente ale vietii sale. Desi au fost publicate in 1946, memoriile lui Frankl raman o influenta majora pentru multi.

Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris

Aceasta carte de neuitat s-a vandut in cinci milioane de exemplare si pentru un motiv intemeiat. Prin aceasta relatare fictiva, Heather Morris spune frumoasa poveste adevarata a lui Lale Sokolov, a carui sarcina la Auschwitz era sa tatueze bratele prizonierilor. La coada pentru a fi tatuata era o tanara pe nume Gita. Pentru Lale a fost dragoste la prima vedere, iar el a devenit hotarat nu numai sa supravietuiasca el insusi, ci sa se asigure ca si ea o va face.  

Jurnalul Annei Frank – 12 iunie 1942 – 1 august 1944 de Anne Frank

Jurnalul Annei Frank a devenit una dintre cele mai faimoase carti despre Holocaust. Aceasta carte ramane una dintre cele mai introspective si mai iluminatoare relatari despre cum era sa fii un copil evreu care traieste ascuns. O lectura obligatorie atat pentru copii, cat si pentru adulti.

Noaptea de Elie Wiesel

A alta carte de pe lista de carti despre Holocaust este Noaptea, o carte scurta, dar extrem de puternica a lui Elie Wiesel. Aceasta a fost publicata de Elie Wiesel si acum este probabil cel mai cunoscut memoriu care a fost scris despre experienta lagarelor mortii. Elie Wiesel era un baiat de 14 ani cand micul sau oras, un loc numit Sighet, in mare parte de evrei, in ceea ce era atunci granita dintre Romania si Ungaria, a fost atacat.

Trebuie sa iti amintesti ca pana in 1944, evreii maghiari fusesera feriti de cele mai extreme forme de violenta nazista. Dar in 44 situatia s-a schimbat si nazistii au preluat in esenta o mare parte din organizarea populatiei evreiesti din Ungaria. Au venit in oraselul lui si l-au luat pe el si pe familia lui. I-a dus la Auschwitz, unde a murit tatal sau. Dar a supravietuit razboiului, in mod miraculos.

O problema care nu este adesea atinsa in povestile despre Holocaust este notiunea de vinovatie a supravietuitorului, un subiect pe care Elie Wiesel il aprofundeaza intr-una dintre cele mai cunoscute memorii despre Holocaust. Intrebati despre cele mai bune carti despre Holocaust pentru adolescenti, curatorii de la Yad Vashem (Centrul Mondial de Comemorare a Holocaustului) au indicat relatarea lui Wiesel din 1960 despre supravietuirea lagarelor de exterminare naziste. Muzeul chiar incorporeaza cartea in unitatea sa de Ecouri si reflectii, care ofera educatorilor resurse pentru a preda despre Holocaust.

Ce o face atat de buna?

In anii 1950, Elie Wiesel a scris un memoriu foarte lung, prea lung, iar pe vremea aceea locuia la Paris. A fost alaturi de niste intelectuali francezi care i-au spus sa scurteze volumul si sa publice o versiune foarte diluata sau limitata in limba franceza. Ceea ce a facut – iar restul este istorie. A inceput sa fie citit pe scara larga si continua sa aiba un impact enorm in intreaga lume. De exemplu, acum cativa ani, la Chicago, cartea lui a fost  aleasa drept cartea anului pe care o citeste toata lumea din toate scolile. De asemenea, Oprah Winfrey i-a ales cartea pentru clubul ei de carte. Asa ca as spune ca din toate cartile pe care oamenii le citesc despre Holocaust, pe langa Jurnalul Annei Frank, cel mai cunoscut memoriu este al lui Elie Wiesel.

Este special prin felul în care sunt descrise scenele personale, scena grăitoare a morții tatălui său. De asemenea, Elie Wiesel este capabil să deseneze personajele și să le înfățișeze acea viață ciudată de amurg pe care o trăiau oamenii. Toate acestea au o putere emoțională enormă. Și are meșteșugul. Este un romancier și, spre deosebire de multe memorii , aceasta are un fel de calitate literară. El este capabil să aducă în atenția cititorului o putere emoțională profundă și ceva din misterul a ceea ce s-a întâmplat în lagăre. A fost ceva aici care a atins cu adevărat limitele experienței umane.

Concluzie

Ar trebui sa adaug ca exista si alte memorii importante. Cartile lui Primo Levi, alaturi de cea a lui Elie Wiesel, sunt cea mai importanta inregistrare pe care o avem despre memoriile supravietuitorilor la persoana intai din lagare. La fel ca Elie Wiesel, Primo Levi are o mare putere. Este un material foarte rar, minimalist, drept, dar foarte puternic.

Insa, cu siguranta, orice carte despre Holocaust poate avea un impact emotional asupra ta. Tu ce carte ai citit si te-a emotionat, te-a cutremurat sau te-a marcat? Mi-ar placea sa imi scrii in comentarii de ce ai ales-o tocmai pe aceea.

Pe curand,

Bianca

Si azi iti scriu… despre scris. Tie iti place sa scrii?

Nico sunt,  si azi iti scriu… despre scris.
Momentul acela cand scriu e decis de un gand, de acel ceva. De fiecare data diferit. Tie iti place sa scrii?
Chiar acum imi beau cafeaua. Te intrebi de ce iti marturisesc acest lucru?  Imediat iti ofer raspunsul. De data aceasta, aroma cafelei pe care o am in fata mi-a adus dorinta de a impartasi cu tine una, alta

Altadata,  gandul la ceva dintr-o carte pe care tocmai am citit-o  ma face sa simt nerabdare si bucurie sa iti scriu.  Atunci cand imi citesti articolele pe care le scriu despre carti, tu stii ca iti ofer o parte din gandurile mele. Impartasesc cu tine fie o bucurie, fie o reflectie, ori o stare de tristete, etc.

Ti-ar placea sa iti fac un rezumat de carte, scris intr-un stil literar,  sau sa continui sa iti transmit stari si ganduri pe care le am despre ce citesc?Hai sa iti spun un secret. Doar tu si eu stim. Nu mai stie nimeni..😁

Despre scris

Dupa ce am scris articolul despre cartea Din alta viata – Jurnal de copil”,  am citit imaginandu-mi ca e scris de catre o alta persoana, nu de mine. Esti curios sa afli ce mi-a produs? Curiozitate. Si o provocare: „vreau si eu sa citesc aceasta carte sa  aflu daca imi place si mie sau eu o percep altfel”. Am  mai facut la fel si cu recenzia cartii Anna Karenina.

Cand oferim ceva ne gandim la ce ne place sa primim.
Dupa ce tu citesti  un articol  scris de mine despre o carte, daca alegi sa o citesti si decizi ca nu e genul tau, tu te simti oricum bine cu decizia ta. Pentru ca stii ca am creat o relatie de onestitate. Cum spuneam, eu doar  am impartasit gandurile mele cu tine.

Ti s-a intamplat vreodata sa te afli in mijlocul naturii si ceva ce se petrecea in jurul tau sa iti dea o emotie pe care nu reuseai sa o deslusesti? Fie ca  erai pe o  plaja si simplu fapt ca priveai un val care se izbea de tarm  ti-a transmis o stare? Ori ca te aflai pe o banca intr-un parc si privirea ti-a ramas atintita asupra unei flori a carei culoare si frumusete te-au fascinat? Si apoi primul gand a fost sa scoti o foaie si un pix si sa scrii despre acel lucru?
Pai iti spun ceva ce stii deja. Ai ales scrisul ca forma de descarcare emotionala si te-ai simtit bine. Si-apoi a fost si fascinant sa observi,  in timp ce scriai,  ca iti recunosti emotiile si  ca retraiesti starea de liniste/de bucurie/  pe care ti-a dat-o acel val care atingea tarmul.

Iti place sa scrii? Fa-o!

Vrei sa  scrii intr-un blog,  pe o pagina de facebook/intr-o comunitate online,   dar simti ca esti prins intr-un blocaj care genereaza  temeri? Poti incepe deja sa scrii. O faci pentru ca iti place sa scrii.  Fii sigur ca exista cel putin o persoana care citeste si isi ia o informatie de care are nevoie ori ajungi la ea de la suflet catre suflet.
Ai nevoie de aceste  ingrediente: sa fii onest, sa scrii curat si  din suflet.

Ai vrea  sa asterni pe o foaie ganduri pe care sa nu le citeasca nimeni? Incepe de acum. Oricum nu trebuie sa citesti nici macar tu ce scrii.  Stii ca printre  modalitatile  de a-ti gestiona emotiile se afla si scrisul.

Iti mai spun inca ceva ce stii deja cu privire la scris.

Exista o relatie  intre scris si citit.  Si libertatea de alegere. Alegi ce, cand si daca citesti ceva scris de cineva.

Mi-am terminat  cafeaua si ma pregatesc sa imi iau ramas bun de la tine. Inainte de asta iti las mai jos o invatatura pe care o avem mostenire de la Marcus Aurelius.

Să nu socotești că, dacă ceva îți pare greu de realizat, acest lucru este imposibil pentru om, ci consideră că, dacă ceva este posibil și potrivit omului, acest lucru îți este accesibil si tie”.

Si iti recomand cu caldura sa citesti Ganduri catre sine insusi ” – Marcus Aurelius.

Cu drag, pana data viitoare.

Din alta viata – jurnal de copil de Marius Albert Negut

Neatza. Ti se intampla si tie sa  amani  fara vreun motiv sa citesti o carte, dar asteptarea sa merite? Mie, da. Uneori ai nevoie de un imbold si de data aceasta este vorba de cartea Din alta viata – Jurnal de copil .

„Te provoc sa citesti” mi-a oferit o provocare: sa citesc o carte scrisa de un autor contemporan.

Gandul mi-a fugit imediat la cartea scrisa de Albert Marius Negut, „In alta viata  –  Jurnal de copil”, carte pe care o aveam de-o vreme in biblioteca. Multumesc, Ildi!

Despre un narator de exceptie, Marius Albert Negut

Inca nu stiu ce sa iti spun mai intai. Am tot auzit lucruri bune despre  autor, despre cartile lui. Ca scrie intr-un mare fel.  Nu stiu sa iti spun de ce am amanat sa citesc ceva. Inexplicabil. Oamenii isi exprima sentimente, au pareri si astfel tu, cititor, esti curios. Vrei sa afli daca si tie iti va placea la fel de mult o carte recomandata cu drag. Si am aflat. Dar stii ceva? E greu poate sa exprim tot ce am simtit, citindu-l pe Marius Albert Negut. Are un mod de a relata de departe, fascinant. Se foloseste in povestirile sale de regionalisme, are trimiteri catre proverbe, iar umorul in care nuanteaza faptele este un deliciu. Pe tot parcursul cartii m-am intors in copilaria mea.

Marius Albert Negut

Din alta viata – Jurnal de copil sau generatia cu „cheia la gat”

Din alta viata – Jurnal de copil,  povestiri fragmentate in mai multe capitole,  este o carte  care te poarta prin amintiri din copilarie, cu ochii mintii, cu ochi de copil.

Am fost uimita sa descopar ca autorul incropeste, prin trairile personajelor, radiografia unei generatii.  Generatia de dinainte de „90, inainte de Revolutie.

Ce este „Din alta viata – Jurnal de copil”?  Povestea anilor cu ratii la alimente,  a iernilor la sanius, a bucuriei de copil si a tristetii. Ani cu lipsuri. Cu goluri umplute.

 „Ce faci cand nu te joci? Citesti”.

Parca iti vine sa zici si tu, cel care s-a nascut dupa Revolutie, „ai trait o alta viata”!

Mi-a facut placere sa citesc aceasta carte, pe tot parcursul ei,  nota de umor a autorului  m-a binedispus, desi din spatele cuvintelor am simtit melancolia si totodata lipsurile unei intregi generatii.

Din alta viata – Jurnal de copil si aduceri aminte

Mi-am revazut copilaria cu ochii inchisi, m-am revazut cand am inceput sa fiu fascinata de citit,  cum pe mine m-a invatat bunicul.

Povestile nemuritoare, cartile lui Dumas si nu numai,  filmele „vremurilor”, cu sania  pe derdelus – frumusetile copilariei. 

Doar cartile care imi plac foarte tare ma fac sa intorc paginile si sa mai recitesc cateva randuri. Stii ce mi-a mai placut mult, dar mult?  Umorul, autoironia, degajarea, toate starile acestea de fapt in care imbraca scrierea.

„Nu te mai minti negand prezenta copilului din tine –  el exista si vrea sa se joace cu cei dimprejur. Poate crezi ca asta te face sa  arati slab, dar de fapt te umanizeaza”.

Daca ai citit cartea, imi poti lasa si impresia ta. Chiar sunt curioasa ce impact a avut Marius Albert Negut asupra ta. Scrie-mi, mai jos, in comentarii.

Cu drag, Nico. 🙂

Cele mai bune motive pentru a asculta carti audio

Buna! Sunt Bianca. Intotdeauna am considerat ca ascultarea  cartilor audio nu este pentru mine. Dar la urma urmei, face parte din „meseria” de cititor sa experimentezi diferite stiluri de lectura. Eu nu am vazut utilitatea acesteia. Cu atat mai putin cu cat ascultarea unei carti audio dureaza mult mai mult decat citirea unei carti. Dar asta a fost inainte!

uprizers

In ultimele cateva luni, am introdus o multime de rutine noi in viata mea si am descoperit beneficiile ascultarii de carti audio. Acest lucru s-a intamplat acum vreo 2-3 luni cand pe platforma Uprizers s-a introdus o noua rubrica – Carti la minut. Practic, asculti rezumatul unei carti audio, dar in acelasi timp ai si transcriptul. Acest lucru mi s-a parut genial.

Continuă lectura „Cele mai bune motive pentru a asculta carti audio”

Nouasprezece minute de Jodi Picoult

Astazi iti scriu despre Nouasprezece minute de Jodi Picoult, carte pe care am ales-o pentru maratonul literar in luna iulie.

Nouasprezece minute de Jodi Picoult

O sa plangi la inmormantarea mea. O sa spui ca nu asa trebuiau sa stea lucrurile. Te vei purta asa cum se asteapta toata lumea. Dar o sa iti fie dor de mine? Mai important chiar – mie o sa imi fie dor de tine? Chiar vrea vreunul dintre noi sa afle raspunsul la intrebarea asta?”

Ildi mi-a pregatit 5 intrebari si voi incerca sa raspund la fiecare in parte cat mai detaliat.

Momentul cel mai captivant pentru tine din cartea lui Jodi Picoult a fost…

Cartea aceasta e plina de durere din prima fila pana in ultima chiar dincolo de  unele relatari ce par obisnuite.

Am simtit ca sunt prinsa de bratele unei caracatite in constientizarea unei tragedii de proportie incomensurabila.

 Am fost captiva impactului  emotional pe tot parcursul citirii acestei carti.

Ai intalnit vreun personaj cu care te-ai identificat din Nouasprezece minute (in prezent sau intr-un moment din viata)?

Nu pot sa spun ca m-am identificat cu vreun personaj pentru ca nu am fost pusa in situatia niciunuia, dar daca mi-as imagina ce as simti sau as fi simtit fiind in locul lui Peter sau in locul lui Josie sau al oricarui alt personaj, raspunsul e scurt: fiori de gheata .

 17 ani, zi de zi, de chinuri fizice si emotionale  scriu un destin colectiv dureros, trist. Nedorit si inimaginabil la inceput de drum.

Cum ai fi reactionat daca ai fi fost in locul protagonistei din Nouasprezece minute?

Daca as fi fost mama lui Peter? Mama lui Josie? Peter sau Josie? Nu pot sa separ niciun personaj de altul, date fiind implicatiile,  si ar fi atat de simplu, din pozitia cititorului, sa iti spun ce diferit as fi reactionat ca sa schimb cursul  unor vieti, dar nu pot sa iti raspund la intrebarea aceasta.

Stii ce e trist? Nedrept?

Impactul acestei fraze „Daca nu schimbam directia,  s-ar putea sa ajungem in locul spre  care ne indreptam„. Nedrept sa intelegi tarziu sau  prea tarziu.

Esti tentata acum, dupa ce ai citit romanul lui Jodi Picoult, sa citesti o alta carte scrisa de aceeasi  autoare?

Da. Fara ezitare.

Ma intrebai mai sus de un moment captivant. Toata scrierea, de la prima la ultima pagina, e gandita sa te captiveze.

Autoarea relateaza gandurile si faptele tuturor fara sa iti induca ideea ca judeca in vreun fel. Eu am citit cu o persistenta intrebare „oare ce se intampla peste alte doua pagini?”.

Romanul acesta plin de „daca” si „de ce-uri” are, clar,  o amprenta: scrierea creativa  a autoarei.

Se incadreaza tema abordata de Jodi Picoult, in Nouasprezece minute, printre temele preferate de tine?

Da. Desi in aceasta carte nu insista pe aspecte detaliate de dezvoltare personala, repercusiunile, faptele, deciziile, regretele  duc catre constientizare. Mai mult decat atat, tema abordata poate fi transferata in societatea de azi. Astfel, cititorul simte tragismul si unul dintre gandurile lui este „nu mi-as dori sa fiu un  simplu spectator la aceasta drama colectiva”.

In situatia redata in carte nu exista doar un rol principal implicat. Este un drum greu care trece drept un labirint din nepasarea societatii in neputinta personajelor, intre inconstienta si durere, intre un pic de speranta si capitulare.

Cineva mi-a spus odata: „nu poti sa schimbi lumea„. Oricat de adevarate sunt aceste cuvinte,  exista multa durere  in substraturile lor si stiu ca cel putin nepasatori  nu trebuie sa fim.

Nu putem sa traim viata in locul altuia, dar putem sa fim implicati, sa tragem niste semnale de alarma. Sa incercam.

„Nouasprezece minute” in 559 de pagini, 17 ani  care distrug mintea si sufletul – nucleul unor vieti,  „joaca” si durere, lipsa de comunicare, cum spuneam mai sus, si neputinta  sunt unele dintre multe alte trairi relatate de Jodi Picoult care creeaza  un impact emotional  pentru orice cititor. Esti debusolat.  Marcat.  Si ai o continua dorinta: sa fie bine pana la urma. Cred eu. Pe mine m-a consumat.

Ma gandeam… chiar acum. Oare  cate destine nu ar fi frante daca lumea ar scapa de obsesivul gand „trebuie sa fiu cum le place oamenilor sa fiu”.  Oare cum ar arata lumea, societatea de azi, daca fiecare ar trai dupa cum simte si nu cu o falsa imagine pe care unii o afiseaza si cu care, inconstient, isi acopera un suflet pe care uita sau nu mai vad sa il hraneasca?

Daca ai citit aceasta carte mi-ar placea sa aflu si parerea ta. Scrie-mi mai jos in comentarii, iar daca vrei sa afle si prietenii tai despre acest roman, da-i un share acestui articol.

Cu drag, Nico. 🙂

Anna Karenina – recenzie sau jocul de-a raspunsurile

Nu ti-am mai scris de ceva timp. Zilele trecute am participat la un maraton literar. Luna si cartea cu cerinte pentru fiecare dintre cele 12.  Ianuarie cu o carte despre cuplu si m-am oprit la Anna Karenina de Lev Tolstoi, o carte pe care o citisem in adolescenta. Azi impartasesc cu tine o experienta noua. 

5 intrebari primite de la Anna, nu Karenina 😁 la care eu am raspuns. Asa ca, ce zici? Recenzie sau jocul de-a raspunsurile?

1. Ce te-a facut sa alegi cartea Anna Karenina?

Prima mea alegere a fost „De 3 ori tu”. Dupa ce am  citit cateva pagini am renuntat din cauza traducerii proaste. Am pierdut cateva zile cautand o carte potrivita cerintelor pentru luna ianuarie si apoi mi-am amintit ca mai  vreau sa recitesc din clasici. M-am oprit la Anna Karenina si bine am facut. Am recitit o carte cu care ma intalnisem demult. 
Sunt carti pe care le recitesti dupa mult timp si perceptiile se schimba intr-o anumita masura sau total. Pentru mine e evident ca potrivit acestei carti vederea asupra anumitor lucruri e la polul opus a ceea ce interpretam candva.

Ca o autoironie in adevar la prima citire nu m-am oprit asupra curiozitatii mentionarii unui aliment si anume parmezanul. Acum insa s-a nascut intrebarea: „Stai asa, de cand exista” si nea „gugal” mi-a raspuns. 😀 

Despre Lev Tolstoi

Despre Tolstoi, macar atata lucru, nu mi s-au schimbat perceptiile  Fie ele, poate pe alocuri conturate general, ca nu-i asa, creierul uman stocheaza informatii  noi, iar pe cele vechi le adaposteste bine. Nu spun nimic altceva despre el, faptul ca dupa aprox 100 de ani de la decesul lui lumea vorbeste despre el e suficient de cuprinzator. 
Nu aduc in discutie  cum e cartea asta considerata de critici, spun cum o consider eu si anume un roman complet. Nu ii lipseste nimic, dar absolut nimic. 

2. Care personaj te-a atras, ti s-a parut cel mai interesant in cartea Anna Karenina? 

Pff, grea intrebare. Aiurea poate si raspunsul. Mi-a displacut  Aleksei Aleksandrovici, sotul Annei.  Un personaj las, preocupat de ce spune lumea, un om care sub sintagma milei isi imbraca gandurile si faptele reprobabile.
Toate personajele mi s-au parut interesante si daca le iau pe rand in discutie, la fiecare gasesc ceva din Aleksei si la  el cate un pic din celelalte. Ciudat, stiu.

3. Povestea descrisa… in cate randuri vrei tu. 

Romanul Anna Karenina scris de Lev Tolstoi prin 1875 (cred) este chiar o capodopera si o sa iti spun si de ce.

Cuprinde in 1161 de pagini cate putin pentru fiecare cititor care pune mana pe cartea asta vreodata. Dupa gusturi, dupa interese, dupa avizi de informatie. De la relatiile de dragoste, sacrificii, la relatii de familii cu detalii dintre cele mai marunte, de la paragrafe chiar pagini intregi despre pomi, pasari, curse de cai, la politica, citate din filosofi  si  inapoi in natura cu metafore, la comparatii, inapoi la cum reliefeaza  dragostea, Tolstoi  nu a ratacit nimic. 

Mai mult decat atat, monologurile, lupta cu propriile ganduri pe care le atribuie personajelor, te fac pe tine, cititor, sa le si vezi si nu ca intr-un film, ci atunci, in timp real.

Naucitor


Mai, ca o paranteza, m-am trezit naucita sa constat ca in momentul in care relateaza despre cum se plimba Aleksandrovici prin camera, cu pasi mari, cu mainile la spate in asteptarea Annei, eu eram acolo ca un spectator asteptand sa vad ce se intampla. Evident ca m-am oprit sa reflectez. 
„Anna Karenina” este despre dragoste in esenta si despre viata in amanunt.Si Tolstoi, pff, nu te lasa sa nu vezi. Zugraveste personajele perfect, le da viata si ti le infatiseaza fara secrete.

Fascinant

Stii ce m-a fascinat? Contradictia prezenta la ei toti,  de aceea ma aflu in imposibilitatea sa aleg doar unul singur pe care sa ti-l evidentiez ca interesant.  Gandurile lor neconforme cu faptele, ipocrizia, lasitatea si totodata framantarile. Toate cu importanta lor.Spre exemplu, Annei ii cunosti framantarile, vinovatia, neincrederea in iubirea amantului si dezgustul, dar si mila fata de sotul ei. Interesant, nu? 

Personaje

Si nu vreau sa iti induc sentimentul ca ea e principalul personaj in carte, desi titlul ar spune. E o tesatura bine facuta si importanta are fiecare in parte. 
Mi-oi fi pierdut gandurile.  Stii ca am o vorba,  stai sa recitesc. 😀 
Sa iti spun putin si despre Levin cel indragostit? Are si el bubele lui. Barbatul cu complexe, dar orgolios, cel care gandeste ca un altul nu isi merita mai mult decat el pozitia in societate ti se afiseaza si el dezbracat de secrete. 
Ti-as putea povesti cu usurinta si despre Kitty, dar nu o fac. 

Viata Annei cu framantarile ei,  cu neincrederea ei, cu „uite iubirea, nu e iubirea”,  cu dezgustul afisat,  cu deciziile ei  este completata de viata celorlalti, independenta sau dependenta, depinde de cum privesti,  in acest roman de exceptie numit „Anna Karenina”. 

4. Ce trairi predomina? Dragoste mai mult sau mai putin?

E prezenta dragostea in egala masura cu toate celelalte trairi: frustrari, vinovatii, mila, dezgust, superficialitate. Un amalgam. 

5. O  recomanzi pentru ca…? 

O recomand pentru ca  daca nu o citesti macar o data in viata ta exista riscul pentru tine, cititor, sa simti o pierdere imensa. Sa consideri ca iti lipseste ceva. 
Cum am spus mai sus, e un roman complet sub semnatura lui Tolstoi, un Tolstoi care a gandit pana in cele mai indepartate unghere ale mintii fiecare personaj in parte. Le-a creionat cu calitati, defecte, slabiciuni, intr-un singur cuvant: totale!  A redat in amanununt, fara dubii, preocuparile societatii. 

Ultimele completari

S-au desfasurat in fata ochilor pe parcursul citirii intregii carti niste oameni ipocriti si totodata autentici. 
De la 1800 si ceva nu s-au achimbat 2 lucruri: barfa, preocuparea despre viata altuia, fenomene pe care  azi le numim „discutii la cafea” si inchistarea nevoilor, suportarea nefericirii in favoarea  interesului la raportul societatii, adica importanta raspunsului  la intrebarea „ce zice lumea”. 
Atat!  Pentru ca tot ce ar mai fi de spus as vrea sa folosesc in schimb de impresii.  🙂 

Oare nu stii ca pentru mine, dumneata esti lumea intreaga?   Dar linistea nu  o cunosc si  nu pot sa ti-o dau”. 
„Asadar, isi spuse Aleksei Aleksandrovici… problema cu sentimentele ei si asa mai departe, e  o problema a constiintei  ei cu care eu nu am nimic de-a face”.

Tu ai citit cartea? Ce impresie ti-a lasat? Scrie-mi mai jos.