Cartea Profesoara de Freida McFadden m-a ținut curioasă între paginile ei până la sfârșit. Mi-am lăsat deoparte alte activități pe care le aveam de făcut și nu am lăsat cartea din mâini până când nu am terminat-o.

Este a doua carte pe care am citit-o anul acesta, după Banca iubirii noastre. M-am declarat mulțumită de alegerea făcută. Doza de suspans cu care m-a purtat autoarea într-o călătorie captivantă, plină de incertitudini și mister, m-a ținut cu sufletul la gură.

Profesoara – o poveste despre sufletul uman și relațiile complicate

Sunt acele povești pe care le citești și te lasă cu introspecții despre sufletul uman. Profesoara este una dintre acelea. Dincolo de aparențe, de relații defectuoase, de rutină, iese din adâncuri și întunericul care ține în lanțuri sufletul ce strigă după eliberare, liniște și iubire.

Scris din perspectiva a trei personaje, acest thriller al Freidei îți oferă șansa să cunoști foarte bine caracterele pe măsură ce ai acces la gândurile lor. La început m-am grăbit să cred că doar destinele Evei și ale lui Addie se întâlnesc. Însă, am fost surprinsă să aflu că declanșatorul unor răsturnări de situație este și un alt pion pe tabla de șah a minții.

O lecție pe care să o iei cu tine în mormânt: „Nu ai încredere în nimeni, niciodată.”

De fapt, această lecție este un joc psihologic care mi-a pus mintea pe bigudiuri prin multitudinea de încrengături care au jucat ping pong cu atenția mea.

Eve este profesoara de matematică, aparent mulțumită de viața sa. Ea își imaginează că, văzută prin ochii altora, pare o femeie norocoasă, căsătorită cu profesorul de engleză care predă la același liceu ca și ea. Soțul ei, un bărbat chipeș, prin comparație cu ea, afișează o personalitate debordantă, atât în viața profesională, cât și cea personală.

Prin filtrul tuturor provocărilor, îndoielilor și crezurilor pe care le parcurge profesoara în viața ei de zi cu zi, analogia cu încrederea este cel puțin interesantă.

Un trecut traumatic și un personaj misterios: Addie

Paralel, viața lui Addie, între școală și acasă, este marcată de un trecut traumatic încă din copilărie. Eleva de liceu care pare anostă și poate trece neobservată în rândurile colegilor ei, naște în mintea profesoarei ei îndoieli care o fac să aibă față de ea sentimente de reticență și revoltă. Dar cum este să ai încredere în cine nu trebuie? M-am întrebat pe măsură ce intram mai adânc în povestea lui Addie.

Eve m-a lăsat o bună bucată de vreme să cred că nu este atât de nefericită cu viața pe care o are. Își ocupă timpul între orele de matematică, obsesiile ei și cinele rutinate cu soțul ei. Până când… mi-a servit brusc, spre final, tema aia cu încrederea. Să știi că nu mă așteptam să îmi dea ceva din trecutul ei încât să schimbe tot ce crezusem despre ea până în acel moment. Așa că autoarea a primit puncte bonus de la mine.

Profesoara – Răsturnări de situație și personaje complexe

Addie este eleva care trecuse cu un an în urmă printr-un scandal de proporții și ieșise din el cu încrederea șifonată, dând celor din jur ocazia să îi pună anumite etichete. Pentru ea, totul este mai dificil de ținut sub control, de la încredere, la iubire, până la dezamăgiri dintre cele mai șocante. Fata care minte, manipulează și distruge vieți poate fi o victimă, un suflet rătăcit și debusolat?

Te las pe tine să descoperi cum este cu adevărat în cele mai ascunse colțuri ale sufletului ei, ale vieții.

Un final surprinzător și o învățătură de viață

Există și un liant, cu adevărat un distrugător de destine, începând cu cel propriu – care a fost elementul surpriză. Bine, pe jumătate am fost surprinsă doar, deoarece în mijlocul torentelor mi-a atras atenția că nu putea fi chiar calmul.

Fusese liniștea dinaintea furtunii până când a devenit balaurul care și-a distrus propriul suflet.

Există ceva ce influențează comportamentele la maturitate? Da. Acele răni nevindecate, neidentificate care mănâncă din suflet precum viermii din cireșele coapte.

Iar adevărul aproape o lasă fără suflare

O să-ți spun că, pornind de la acest citat din subtitlu, după ce am închis și ultima pagină din carte, mi-am spus că „nu doar unul dintre personaje a trăit tumultos, ci toți par tăcăniți, suferinzi, neîmpliniți”. Mi-am lăsat imaginația liberă, datorită sfârșitului oarecum deschis, să întrevăd un viitor mai calm, mai bun pentru unii dintre ei.

În timp ce citești Profesoara, te întrebi pentru cine este adevărul, pentru cine este minciuna. În cine a avut încredere Eve și cine a dezamăgit-o?

În ce adevăr a crezut Addie și cum a primit inima ei revelația pe care a avut-o? Erau ele două rivale, pline de ură una împotriva celeilalte sau victime ale aceleași traume? Poate că da, poate că nu, depinde din ce unghi le privești pe fiecare sau cui oferi înțelegerea.

„Cu cât sapi mai adânc, cu atât mai ușor devine. Primul strat de pământ a fost aproape imposibil de străpuns, dar la momentul acela aveam un partener care să mă ajute. Acum am rămas doar eu. Mă rog, eu și cadavrul. Însă acesta nu-mi va fi de prea mare ajutor.”

Prin romanul Profesoara, plin de suspans, un puzzle cu piese misterioase, autoarea m-a invitat de la început să fiu martoră la o avalanșă în forță. Începe cu o ruptură puternică, aproape prăbușindu-se. Și se încheie similar, cu sentimentul pe care îl ai atunci când sapi adânc pentru a înlătura un strat de gheață, sperând să găsești asfaltul curat sub el – însă fără nicio certitudine.

Mi-ar plăcea să îmi spui părerea ta despre carte, dacă ai citit-o. Iar dacă vrei să o recomanzi prietenilor tăi, poți să dai un share și acestui articol.

Cartea poate fi comandată de la editura Bookzone dacă intri aici.

Cu drag,
Nico

Până data viitoare!