Neatza. Nico sunt, si azi iti scriu despre Mastile fricii scrisa de Camelia Cavadia. Am primit o provocare sa citesc aceasta carte. Daca as fi stiut dinainte cat este de devastatoare poate as fi stat pe ganduri daca sa aleg alt moment pentru a o citi, desi prietena care m-a provocat, mi-a spus „este o carte destul de ravasitoare, dar stiu ca nu te intimideaza”. Acesta a fost primul gand dupa ce am terminat de citit. Ma bucur insa, ca am facut cunostinta cu acest roman psihologic extraordinar.
Chiar in acest moment imi aduc aminte despre o alta carte cu impact emotional pe care am citit-o. La fel, fricile necontrolate, traumele frang destine si in Nouasprezece minute. Citesti aici despre ea.
Despre ce este Mastile fricii?
Despre neputinta, tristete, incercari si din nou …neputinta. Despre alegeri.
Unde e speranta?! In credinta ca exista forta interioara?
S-au derulat in fata ochilor niste destine greu incercate. Frici, violenta, traume, complexe, dorinta de a iesi la suprafata din negura unui trecut…si din nou neputinta.
Iar incercari. Si capitulare. O alta alegere.
Mastile fricii este si despre confruntarea adevarului. Despre ciocnirea prezentului cu trecutul si despre cine pe cine domina.
Elementele care contureaza acest roman psihologic sunt, pe de o parte, abuzurile fizice si emotionale si , pe de alta parte, fricile ascunse si incatusate.
Despre trauma si masti
Trauma, cred, e cea mai urata boala a sufletului. Si daca nu stii ce sa faci cu ea, nu stii de unde sa o apuci, de unde continui, nu stii unde sfarsesti. In Mastile fricii, autoarea evidentiaza foarte bine acest aspect printr-un scris care curge, care ti se imprima in suflet. Si la subiect.
Nu exista in cartea asta sa cauti vinovati, sa gasesti vinovati, sa te intrebi „ce ar fi fost daca”? Stim ca frica este un mecanism de aparare.
Cand crezi ca nimeni nu te poate ajuta scoti mastile una cate una. Dar cat de mult s-ar schimba cursul unui drum daca ai crede ca cineva te poate ajuta?
Fiecare masca din aceeasi frica a fost totusi diferita aici. Masca Emei diferita de cea a lui David. Masca lui David alta decat a Sofiei. Sau sa spun ca mecanismele de aparare au fost diferite? Da. Mai bine spun asa.
Ca observator la toate framantarile lor, stiind ca fiecare ar vrea sa isi lase durerea in spate ca sa il ajute pe celalalt, am crezut in „toti pentru unul si unul pentru toti”.
Dragostea ar trebui sa vindece, nu? Binele sa invinga raul. Ar trebui. Si Victor atat a putut. Atat au putut si George si Lucia . De ce? Pentru ca fiecare isi croieste propriul destin, traieste propria viata.
O copilarie violenta si o maturizare cu trecut in prezent, atat de trista. Cu incercari. De cate ori am repetat? Nu conteaza…
Citate din Mastile fricii care m-au ravasit
Extrag doar putin din ce m-a impresionat extrem.
„Ma strang peretii” …
„Oricat de insuportabil ar fi, uneori adevarul este singurul care mai poate da vietii un sens. Absenta lui arunca o lumina falsa chiar si asupra lucrurilor care au fost candva adevarate”.
Ema spune ca „certitudinile sunt pentru prosti”.
„Cea mai comuna forma a disperarii este sa nu fii cine esti cu adevarat”.
„Am sufletul greu ca de plumb. Il tarasc dupa mine ca pe-un picior beteag”.
Nota scurta despre autoare
Camelia Cavadia a debutat in literatura cu romanul Vina, despre care spune ca i-a adus emotia primilor cititori. Scrierile ei au o puternica incarcatura emotionala.
Sufletul lumii, cartea publicata la editura Trei sub semnatura autoarei, este urmatoarea pe care sunt nerabdatoare sa o citesc. Titlul este disponibil cu precomanda. Livrarea se va face incepand cu data de 7 februarie 2022.
Daca ai citit cartea, sunt curioasa sa aflu ce impresie ti-a facut. Imi poti lasa un comentariu si te rog sa distribui daca ti-au placut gandurile mele despre Mastile Fricii.
Cu drag, Nico
