Nu ti-am mai scris de ceva timp. Zilele trecute am participat la un maraton literar. Luna si cartea cu cerinte pentru fiecare dintre cele 12.  Ianuarie cu o carte despre cuplu si m-am oprit la Anna Karenina de Lev Tolstoi, o carte pe care o citisem in adolescenta. Azi impartasesc cu tine o experienta noua. 

5 intrebari primite de la Anna, nu Karenina 😁 la care eu am raspuns. Asa ca, ce zici? Recenzie sau jocul de-a raspunsurile?

1. Ce te-a facut sa alegi cartea Anna Karenina?

Prima mea alegere a fost „De 3 ori tu”. Dupa ce am  citit cateva pagini am renuntat din cauza traducerii proaste. Am pierdut cateva zile cautand o carte potrivita cerintelor pentru luna ianuarie si apoi mi-am amintit ca mai  vreau sa recitesc din clasici. M-am oprit la Anna Karenina si bine am facut. Am recitit o carte cu care ma intalnisem demult. 
Sunt carti pe care le recitesti dupa mult timp si perceptiile se schimba intr-o anumita masura sau total. Pentru mine e evident ca potrivit acestei carti vederea asupra anumitor lucruri e la polul opus a ceea ce interpretam candva.

Ca o autoironie in adevar la prima citire nu m-am oprit asupra curiozitatii mentionarii unui aliment si anume parmezanul. Acum insa s-a nascut intrebarea: „Stai asa, de cand exista” si nea „gugal” mi-a raspuns. 😀 

Despre Lev Tolstoi

Despre Tolstoi, macar atata lucru, nu mi s-au schimbat perceptiile  Fie ele, poate pe alocuri conturate general, ca nu-i asa, creierul uman stocheaza informatii  noi, iar pe cele vechi le adaposteste bine. Nu spun nimic altceva despre el, faptul ca dupa aprox 100 de ani de la decesul lui lumea vorbeste despre el e suficient de cuprinzator. 
Nu aduc in discutie  cum e cartea asta considerata de critici, spun cum o consider eu si anume un roman complet. Nu ii lipseste nimic, dar absolut nimic. 

2. Care personaj te-a atras, ti s-a parut cel mai interesant in cartea Anna Karenina? 

Pff, grea intrebare. Aiurea poate si raspunsul. Mi-a displacut  Aleksei Aleksandrovici, sotul Annei.  Un personaj las, preocupat de ce spune lumea, un om care sub sintagma milei isi imbraca gandurile si faptele reprobabile.
Toate personajele mi s-au parut interesante si daca le iau pe rand in discutie, la fiecare gasesc ceva din Aleksei si la  el cate un pic din celelalte. Ciudat, stiu.

3. Povestea descrisa… in cate randuri vrei tu. 

Romanul Anna Karenina scris de Lev Tolstoi prin 1875 (cred) este chiar o capodopera si o sa iti spun si de ce.

Cuprinde in 1161 de pagini cate putin pentru fiecare cititor care pune mana pe cartea asta vreodata. Dupa gusturi, dupa interese, dupa avizi de informatie. De la relatiile de dragoste, sacrificii, la relatii de familii cu detalii dintre cele mai marunte, de la paragrafe chiar pagini intregi despre pomi, pasari, curse de cai, la politica, citate din filosofi  si  inapoi in natura cu metafore, la comparatii, inapoi la cum reliefeaza  dragostea, Tolstoi  nu a ratacit nimic. 

Mai mult decat atat, monologurile, lupta cu propriile ganduri pe care le atribuie personajelor, te fac pe tine, cititor, sa le si vezi si nu ca intr-un film, ci atunci, in timp real.

Naucitor

Mai, ca o paranteza, m-am trezit naucita sa constat ca in momentul in care relateaza despre cum se plimba Aleksandrovici prin camera, cu pasi mari, cu mainile la spate in asteptarea Annei, eu eram acolo ca un spectator asteptand sa vad ce se intampla. Evident ca m-am oprit sa reflectez. 
„Anna Karenina” este despre dragoste in esenta si despre viata in amanunt.Si Tolstoi, pff, nu te lasa sa nu vezi. Zugraveste personajele perfect, le da viata si ti le infatiseaza fara secrete.

Fascinant

Stii ce m-a fascinat? Contradictia prezenta la ei toti,  de aceea ma aflu in imposibilitatea sa aleg doar unul singur pe care sa ti-l evidentiez ca interesant.  Gandurile lor neconforme cu faptele, ipocrizia, lasitatea si totodata framantarile. Toate cu importanta lor.Spre exemplu, Annei ii cunosti framantarile, vinovatia, neincrederea in iubirea amantului si dezgustul, dar si mila fata de sotul ei. Interesant, nu? 

Personaje

Si nu vreau sa iti induc sentimentul ca ea e principalul personaj in carte, desi titlul ar spune. E o tesatura bine facuta si importanta are fiecare in parte. 
Mi-oi fi pierdut gandurile.  Stii ca am o vorba,  stai sa recitesc. 😀 
Sa iti spun putin si despre Levin cel indragostit? Are si el bubele lui. Barbatul cu complexe, dar orgolios, cel care gandeste ca un altul nu isi merita mai mult decat el pozitia in societate ti se afiseaza si el dezbracat de secrete. 
Ti-as putea povesti cu usurinta si despre Kitty, dar nu o fac. 

Viata Annei cu framantarile ei,  cu neincrederea ei, cu „uite iubirea, nu e iubirea”,  cu dezgustul afisat,  cu deciziile ei  este completata de viata celorlalti, independenta sau dependenta, depinde de cum privesti,  in acest roman de exceptie numit „Anna Karenina”. 

4. Ce trairi predomina? Dragoste mai mult sau mai putin?

E prezenta dragostea in egala masura cu toate celelalte trairi: frustrari, vinovatii, mila, dezgust, superficialitate. Un amalgam. 

5. O  recomanzi pentru ca…? 

O recomand pentru ca  daca nu o citesti macar o data in viata ta exista riscul pentru tine, cititor, sa simti o pierdere imensa. Sa consideri ca iti lipseste ceva. 
Cum am spus mai sus, e un roman complet sub semnatura lui Tolstoi, un Tolstoi care a gandit pana in cele mai indepartate unghere ale mintii fiecare personaj in parte. Le-a creionat cu calitati, defecte, slabiciuni, intr-un singur cuvant: totale!  A redat in amanununt, fara dubii, preocuparile societatii. 

Ultimele completari

S-au desfasurat in fata ochilor pe parcursul citirii intregii carti niste oameni ipocriti si totodata autentici. 
De la 1800 si ceva nu s-au achimbat 2 lucruri: barfa, preocuparea despre viata altuia, fenomene pe care  azi le numim „discutii la cafea” si inchistarea nevoilor, suportarea nefericirii in favoarea  interesului la raportul societatii, adica importanta raspunsului  la intrebarea „ce zice lumea”. 
Atat!  Pentru ca tot ce ar mai fi de spus as vrea sa folosesc in schimb de impresii.  🙂 

„Oare nu stii ca pentru mine, dumneata esti lumea intreaga?   Dar linistea nu  o cunosc si  nu pot sa ti-o dau”. 
„Asadar, isi spuse Aleksei Aleksandrovici… problema cu sentimentele ei si asa mai departe, e  o problema a constiintei  ei cu care eu nu am nimic de-a face”.

Tu ai citit cartea? Ce impresie ti-a lasat? Scrie-mi mai jos.