In urma cu ceva timp, am participat la un maraton pe un grup de carti in care trebuia sa citesc alaturi de alte 2 fete cate 3 carti fiecare. Doua dintre cartile alese de mine au fost Prin ochii ei de Sarah Pinborough, dar si Pacienta Tacuta de Alex Michaelides , ultimele carti pe care le cumparasem. Pentru ca vazusem ca Pacienta tacuta este considerata thrillerul verii, am ales sa citesc mai intai Prin ochii ei. Ce sa iti spun? Ce sa scriu? Nici nu stiu cu ce sa incep.
Despre ce este Prin ochii ei?
Dupa 3 ore de cand terminasem cartea, sentimentul de frustrare, de neputinta sau de nervi (ca nu stiu cum sa il descriu) nu imi trecea. Nu ma asteptam la un asemenea final. In mintea mea se conturase altceva. Si stii de ce? Pentru ca atunci cand ajunsesem pe la pagina 122, am facut prostia (cum fac de multe ori cand imi place o carte) sa ma uit la sfarsit. Si da, asta am facut si cu aceasta carte. Mi-am dorit ca doua dintre personaje sa ramana impreuna. Si daaaaa…. sfarsitul m-a satisfacut complet cand am citit 2-3 randuri de la sfarsitul cartii. Insa, am avut o surpriza de proportii.
Povestea este construita atat de bine cu Adele si David care arata ca perechea perfecta. Ea atat de frumoasa si de eleganta, iar el carismatic si plin de sarm. La suprafata, David si Adele sunt cuplul care le are pe toate.
Apoi este si Louise, o femeie divortata care il are pe fiul ei, Adam, de 6 ani. Intr-o seara intalneste un tip cu care se simte atat de bine. Sarutul dintre ei o face sa vibreze si sa se gandeasca neincetat la el.
Dar… surpriza…
Tipul de la bar este tocmai noul ei sef si chiar sotul lui Adele. De aici, incepe actiunea ca o avalansa, cu o sumedenie de schimbari de situatie, cu neprevazut si cu multe semne de intrebare.
Pe masura ce Louise devine mai cufundata in lumea lor, nu se poate abtine sa nu se intrebe de ce David controleaza atat de mult si de ce Adele pare sa ascunda secrete.
Pe tot parcursul cartii, Sarah Pinborough te baga in aceasta poveste, te zapaceste, te intoarce si te suceste incat nu mai stii pe cine sa crezi si pe cine nu. Cine e mai vinovat? Cine spune adevarul si cine nu? Cand ar trebui si cine ar trebui sa spuna STOP? Dar mai presus de toate aceste intrebari, este una suprema: DE CE? DE CE?
Cand imi spuneam ca lucrurile, in sfarsit, se normalizeaza, cand credeam ca adevarul iese la lumina si totul se sfarseste cu bine, iata ca primesc un final surprinzator, frustrant si chiar socant.
Nu in fiecare zi o carte te duce la un asa nivel de soc.
Pe tot parcursul cartii, m-am intrebat de ce autoarea a ales titlul Prin ochii ei. Nu mi-a fost nimic clar… pana la sfarsit.
Prin ochii ei este o carte extraordinar de buna, din punctul meu de vedere, din moment ce poate crea asemenea reactii si sentimente la finalul ei. Este o carte cu un element surpriza care se afla undeva intre realismul magic si supranatural. Are un final neasteptat, este socant si mai mult decat atat, iti lasa o portita deschisa prin care iti da de inteles ca nu se termina totul aici.
Daca iti pot oferi un singur indiciu despre aceasta carte, atunci ar fi sa citesti aspectele care detaliaza evenimentele din trecut. Acesta nu este un spoiler, deoarece sfarsitul te va orbi cu siguranta, dar ofera cateva indicii interesante despre dezvoltarea unui anumit personaj.
O recomand celor care iubesc cartile psihologice pentru ca este atat de bine scrisa incat se va juca cu mintea ta, te va zapaci, isi va infige ghearele adanc in sufletul si mintea ta, iar cand crezi ca te va elibera si vei putea sa respiri si sa gandesti normal, iti va da lovitura de gratie, lasandu-te fara suflu pentru mult timp.
Te avertizez sa nu ai incredere in aceasta carte daca urmeaza sa o citesti! In sensul ca poti sa prevezi sfarsitul… Dar daca ai citit-o, sunt atat de curioasa de cum ai perceput-o tu, chiar mi-ar placea sa imi spui printr-un comentariu ce impact a avut asupra ta.
Cu drag,
Bianca
