Un apartament la Paris – Guillaume Musso

Buna! Cum esti?

Astazi as vrea sa scriu despre un autor care mie imi place mult. Este vorba de Guillaume Musso. Inainte de a scrie despre romanul sau Un apartament la Paris, vreau sa mentionez ca Guillaume Musso este unul dintre  cei mai cunoscuti scriitori francezi contemporani. Pasiunea pentru literatura a dobandit-o de la mama lui. Dupa o perioada traita in New York, s-a reintors in Franta, acolo punandu-si ideile in ordine, in romanele sale. In 2001,  a debutat cu un roman  care i-a adus celebritatea. Ideea acestuia are la baza  o  experienta dureroasa. La 24 de ani a avut un accident de masina care l-a facut sa  se gandeasca la sensul vietii, astfel ca si-a creionat reflectiile in paginile cartii Skidamarink.

Imi place cum scrie Musso. Stilul lui se joaca cu gandurile mele. Cand am primit cadou acesta carte,  nerabdarea si-a facut simtita prezenta si nu am intarziat sa o citesc.  Fara nicio amanare.  Stiam ca nu citesc ceva care m-ar pune in stare de relaxare, insa, m-a surprins total.
Ce a facut din acest roman e de povestit. 

Printr-o greseala misterioasa, Madeleine, o tanara politista britanica, si Gaspard, un scriitor francez, ajung sa inchirieze aceeasi casa in Paris. Intamplator sau nu, este chiar locuinta unui pictor celebru, Sean Lorenz, in care se afla si atelierul acestuia impregnat de pasiunea lui pentru culori si lumina. Devastat de asasinarea fiului sau, Lorenz moare un an mai tarziu, lasand in urma lui 3 tablouri, care inca nu au fost descoperite. Fascinati de povestea acestuia , Madeleine si Gaspard decid sa-si uneasca fortele pentru a gasi aceste tablouri. Dar, ca sa afle adevaratul secret al lui Sean Lorenz, cei doi vor trebui  sa-si infrunte propriii demoni intr-o ancheta tragica si periculoasa care le va schimba vietile pentru totdeauna.

Sean Lorenz  isi urma pasiunea facand graffiti pe vagoane. Indragostit de cea care avea sa ii devina sotie, o picteaza de  nenumarate ori  in acelasi loc  unde isi exprima pasiunea.

Ascultand  sfaturile sotiei, incepe sa picteze pe panza si devine celebru din momentul in care isi valorifica lucrarile.

O cheie.

Si alti factori.

Madeleine lucrase la Criminalistica. Dupa o perioada grea din viata ei, decide sa se reintoarca la Paris, orasul care o linistea. Astfel, inchiriaza un apartament sa petreaca sarbatorile de Craciun,

si

Gaspard, un scriitor solitar, care alege un oras pentru a-si gasi inspiratia. Inchiriaza un apartament.

Ce crezi?

Acelasi.

Locuinta  care apartinuse celebrului  pictor.

Pura intamplare sau destin?

Asa  cum observi  ca am scris mai sus, un paragraf de pe coperta  cartii, da,  fascinati de povestea acestuia, cei  doi  incep sa investigheze pierderea a 3 tablouri care apartinusera pictorului si se trezesc ca isi doresc sa desluseasca un mister tip „panza de paianjen”.

Banala,  aparent la inceput, povestea prinde contur.

Ganduri de-a valma, desi, incepusera sa mi se invarta rotitele.

Da, Musso m-a pacalit!  Aproape de nerecunoscut in acest roman.

Stii sentimentul acela cand cauti informatii despre un anumit subiect si te trezesti ca afli lucruri la care nu te-ai fi asteptat?

 Eh, acest sentiment l-am trait eu.

De la Gaspard la Madeleine pana la Lorenz si fiul sau, intre misterul tablourilor si povestea de viata a fiecaruia dintre personaje, am trecut printr-o multitudine de stari.

Finalul cartii m-a prins cu un gand.

Eu nu cred in coincidente, in pura intamplare. Cred ca orice se intampla are un scop pe care il afli mai devreme sau mai tarziu.

Intalnirea, din „intamplare”  a celor 2, in acelasi apartament, a avut un scop  de care ei, in mod clar, nu au fost constienti.

Cartea este o bijuterie a lui Musso.  Un thriller psihologic  de exceptie. Daca ai citit-o, te astept cu pareri. Mi-ar placea sa aflu cum percepem fiecare dintre noi.

Cu drag,

Nico

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *